Ego vs self esteem

Diferența dintre Ego și respectul de sine

 

Pentru că tot îl vorbesc eu de rău pe Dl. Ego în articolele mele, am găsit de cuviință să vă explic diferența dintre dânsul și respectul de sine, pentru că unele persoane pot face o confuzie.

 

Ce este Ego-ul?

 

Poate spui: „ok, dar am și eu mândria mea, respectul meu de sine” și confunzi asta cu Ego-ul. Ego-ul e, pur și simplu, o identitate (a noastră) falsă. E suma a tot ceea ce credem noi despre personalitatea, aspectul, talentele și abilitățile noastre. Nu prea are legătură cu adevărul, de obicei, e doar o construcție mentală bazată pe tot ceea ce am preluat de la alții pe parcursul vieții (sau poate chiar înainte!). Ego-ul (sau sinele) este o parte activă și dinamică a personalității noastre, care joacă un rol imens în crearea de probleme emoționale în viața noastră. Asta e plăcerea lui cea mai mare. Continue reading “Diferența dintre Ego și respectul de sine”

generos dar nu carpa de sters pe jos

Cum să fii bun și generos fără să ajungi cârpă de șters pe jos (sau preș)

Trebuie să te avertizez, de la bun început, că articolul ăsta, în cazul în care nu ești chiar pregătit să fii 100% sincer (și prieten) cu tine însuți, o să-ți provoace indigestie.

OK, acum ca te-am avertizat… te intreb: ai simțit vreodată că ai oferit atât de mult altora, încât au început să profite de tine? Poate simți că cei care au inventat zicala „omul bun- rahat în drum” te cunoșteau bine?

Totuși, ai învățat și că „dar din dar se face raiul” și că un bun creștin e darnic. Dar, uneori, dacă ești foarte sincer cu tine însuți, recunoști că faptele tale bune au ca scop umflarea Ego-ului tău, sau, și mai rău, ești generos, dar aștepți ca oamenii pe care îi ajuți să îți întoarcă favorurile și te superi dacă ei nu fac asta, pentru ca generozitatea ta a fost din egoism de fapt, nu din pură plăcere și necondiționat. În cazul ăsta, oricât ai da, tot neîmplinit te simți. Este foarte ușor să spui DA și din obligație, necesitate sau pentru că Continue reading “Cum să fii bun și generos fără să ajungi cârpă de șters pe jos (sau preș)”

jumatatea ta

Îți cauți o jumătate, sau ești întreg?

 

Te îndrăgostești. Că oricui i se întâmplă. Mai ales pe la 16 ani. Și este un fel de „crash-boom-bang” (cum cantau Roxette). Apoi îți revii. Sau nu. Așa e în viața, orice vine, trece… Sau poate nici nu vine sau poate nu mai trece. Ce e cel mai important e cât de „întreg” te menții tu, în toată tevatura. Care, normal, depinde de cât de întreg ai fost de la bun început. În cele mai multe cazuri nu suntem întregi. Adică, evident, suntem, dar nu ne simțim așa. Ne căutăm „jumătatea”. Aici e problema. Căutăm pe altul care să fie, la rândul lui, doar o jumate! Dacă ne-am simți întregi nu am vrea o jumătate, ci unul tot întreg!

Rare sunt cazurile în care doi „adormiți” ce se cred, fiecare, câte jumatate, rămân împreuna! Și mai rare si alea când unul e întreg și celalalt .. jumatate! (astea de obicei nici nu se prea întâmplă). Jumătatatea ori realizeaza ca e de fapt întreagă, ori rămâne cu visatul.

Eu am fost întreg, am devenit jumătate și am ajuns întreg din nou, în aceeași relație. Dar, sincer, cred că Continue reading “Îți cauți o jumătate, sau ești întreg?”

Poti sa iti stabilesti rutine zilnice

Rutine zilnice pentru sufletul tau?

Faptul că trebuie să ai un program cât de cât fix și rutine zilnice sunt un subiect pe care mereu l-am întâlnit în cărție și articolele de dezvoltare personala și de sfaturi pentru antreprenoriat de succes.

Nu mă refer la obiceiuri cum ar fi concentrarea pe soluții și nu pe problemă, alcătuirea de planuri, recunoașterea propriilor greșeli și asumarea responsabilității. Ci, efectiv, la rutine precum sculatul la 6 dimineța in fiecare zi, alergat 30 minute, citit o oră, lucrat la un proiect 3 ore, etc. O merge la unii, dar ce te faci dacă la tine nu merge? Continue reading “Rutine zilnice pentru sufletul tau?”

de ziua mea

De Ziua Mea

Azi e ziua mea, așa că îmi fac cadou și un articolaș pe blog. Împlinesc 37 de ani. Când eram mică, 37 de ani mi se părea o vârstă matusalemică. Tanti-le care aveau 37 de ani erau bătrâne. Nici prin cap nu-mi trecea că aș putea să mă joc cu o persoană peste 25 de ani, în afară, bineînțeles, de tata-mare, mama (care nu aveau vârstă, din punctul de vedere al copilului – eu) și, câteodată, cu tata. Nici el nu avea vârstă, dar venea târziu de la serviciu.

Pot să îmi aleg vârsta?

Chiar și acum, mă surprind gândindu-mă la persoanele peste 35 de ani ca fiind „mai în vârstă”, apoi revin la realitate și îmi amintesc că, de fapt, sunt de-o vârstă cu mine. Dar nu mereu e așa. Există persoane de vârsta asta care Continue reading “De Ziua Mea”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...